vineri, 30 martie 2012

Le scaphandre et le papillon

An: 2007
Regie: Julian Schnabel
Scenariu: Ronald Harwood
               Jean-Dominique Bauby
Distribuție: Mathieu Amalric
                 Emmanuelle Seigner
                 Max Von Sydow
        Adevărata poveste a redactorului de la Elle, Jean-Dominique Bauby, este redată într-un film ce te va cuceri printr-un subiect sensibil și foarte multă emoție, reușind în același timp să se ferească de a fi melodramatic.
Jean-Dominique suferă un atac cerebral în urma căruia rămâne complet paralizat. Singura mișcare pe care bărbatul o mai poate face, este să clipească și asta cu un singur ochi. Clipind din ochi pentru fiecare literă a alfabetului, el reușește să scrie o carte, Scafandrul şi Fluturele, cu ajutorul căreia își exprimă trăirile din trupul ce i-a devenit ca o „închisoare”.
       Cum poate un om în situația lui să rămână optimist, să-și găsească curaj și speranță pentru a scrie o carte? Înainte de toate acest film este o lecție de viață. 
        Regia este excepționala, ni se oferă posibilitatea de multe ori să privim, la propriu, prin ochii lui Jean-Dominique. Atât scenaristul, cât și regizorul au dat dovadă de multă imaginație și se vede că au muncit foarte mult pentru acest film. Este foarte dificil să faci dintr-un asemenea subiect un film captivant atât ca scenariu cât și vizual. Nu știu cum au reușit să găsească „rețeta perfectă”, dar au făcut-o, au găsit o metodă prin care filmul să fie captivant, emoționant și original. În prima jumătate a filmului nu îi vedem chipul lui Bauby, vedem doar ceea ce vede el, vedem prin ochiul lui stâng, singura parte a corpului pe care și-o poate mișca. Vedem oamenii din jurul lui și reacțiile lor la starea lui, iar lui îi auzim doar gândurile, ce nu și le poate exprima. Uneori ironic, cu simțul umorului, alteori deprimat, reușește să „ne pună” în pielea lui, trăim alături de el fiecare moment. Vedem flashback-uri cu copii lui, cu amanta lui, vedem fanteziile lui și cum imaginația este cea care reușește să-i facă viața puțin mai plăcută. Toată lumea în jurul lui încearcă să-l ajute, acest lucru făcând-l uneori să se simtă prost, să aibă regrete pentru felul în care i-a tratat în trecut. La un moment dat soția sa Celine chiar îl ajută să comunice cu amanta sa prin telefon.
      Interpretările sunt de asemenea excepționale, convingătoare, actorii reușesc să transmită emoție fără a fi exagerați, fără a trimite filmul către melodramă, pentru mine este foarte important ca un film cu un subiect sensibil să reușească să te emoționeze fără a fi lacrimogen. Performanța lui Mathieu Amalric, este uimitoare, el reușește să-l portretizeze, cu succes, atât pe Jean omul nemișcat, cât și pe Jean cel energic și plin de viață, din amintiri și fantezii.
     Le scaphandre et le papillon, este un film deosebit, un film pe care nu trebuie să-l ratați.  Un film ce ne prezintă un om care trăiește cea mai nefericită experiență care i se poate întâmpla unui om, este viu și conștient, dar îi este imposibil să comunice cu cei din jurul său și cu toate astea reușește să dicteze o carte întreagă, doar clipind dintr-un ochi.
     Dacă te-au impresionat filme precum Mar Adentro, My Left Foot, Whose Life is it Anyway, povestea lui Jean-Dominique Bauby o să te impresioneze și mai mult pentru că spre deosebire de ceilalți, ale căror povești sunt de asemenea tulburătoare, el nu poate nici măcar să vorbească, nu poate să scoată nici un sunet și nici să miște nici măcar o parte a corpului.

Read more >>

miercuri, 28 martie 2012

Filme la care plangi de sare camasa de pe tine

   Teo de la Despre Filme ne-a provocat să ne călcăm pe orgoliu și să enumerăm filmele care au reușit să ne fure măcar o lacrimă. Fără să par insensibilă vă mărturisesc că nu prea plâng la filme, dar sunt câteva filme care m-au emoționat, cum s-ar spune, „până la lacrimi”. 
    1. A Single Man - nu pot să spun că am plâns la acest film, dar Colin Firth este atât de convingător încât îi simți durerea la propriu. Cred că am fost deprimată toată ziua după ce am văzut filmul.
     2. An American Crime - nu este un film excelent, dar nici nu poți spune că este un film slab. Mi-a plăcut, dar în același timp l-am urât datorită subiectului și mai ales datorită faptului că este inspirat de o întâmplare adevărată, pur și simplu pentru mine este inimaginabil că cineva ar fi în stare de o așa faptă.
     3. Time Of The Gypsies - are și momente triste și momente amuzante, dar este atât de real, încât nu are cum să nu te impresioneze.
     4. Mar Adentro - sensibil, emoționant și dureros îți rămâne în minte mult timp după vizionare.
     5. Amores Perros - este atât de sincer, violent și tulburător că nu ai cum să-l uiți.
     6. Brokeback Mountain - știu este puțin clișeic să-l pun pe o listă de genul, dar filmul chiar are un subiect sensibil
     7. 21 Grams - ce pot să spun, Alejandro Gonzalez Inarritu știe cum să ne „deprime”
   8. The Elephant Man - „I am not an elephant! I am not an animal! I am a human being!”



Read more >>

marți, 27 martie 2012

Quentin Tarantino

Azi 27.03 Quentin Tarantino împlinește 49 de ani. Ce ar fi să facem o trecere în revistă a muncii sale de până acum.
Care este filmul vostru preferat al regizorului american?
Happy Birthday master Tarantino și la cât mai multe filme!! 


     My Best Friend's Birthday - 1987 - primul film al regizorului, un scurt metraj despre doi prieteni și o zi de naștere de neuitat.
     Reservoir Dogs - 1992 - este filmul care l-a consacrat și care este considerat un clasic al anilor '90. Un film cu dialoguri memorabile și o distribuție de excepție despre ceea ce trebuia să fie un jaf „impecabil”. Șase „gangsteri”, porecliți după culori, nu se cunosc și nici nu au voie să-și dezvăluie adevărata identitate, dar trebuie să colaboreze pentru a da marea lovitură. Reservoir Dogs este unul dintre filmele mele preferat din categoria filme cu gangsteri.
    Pulp Fiction - 1994 - nu mai are nevoie de nici o prezentare, este considerat unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei, a devenit un film cult, oricine vorbește despre acest film folosește numai superlative. O comedie neagră, cronologic „dezordonată”, prezintă câteva povești principale ale căror personaje interacționează într-un fel sau altul.
    Four Rooms - 1995 - o comedie despre un angajat al unui hotel, care este implicat în poveștile de viață a celor care locuiesc în patru camere din hotel.
    Jackie Brown - 1997 - spune povestea unei stewardese care este arestată pentru că transporta bani pentru un traficant de arme. Acțiunea se declanșează când Jackie joacă ingenios cartea inocenței în timp ce reușește să-i asmuta pe toti ceilalti unul impotriva celuilalt. Filmul este o adaptare a romanului Room Punch scris de Elmore Leonard.
     Kill Bill Vol. 1 - 2003 - apare chiar în momentul în care toți au crezut că Tarantino și-a pierdut inspirația și „le închide gura” tuturor. Chiar dacă mulți au spus că povestea miresei răzbunătoare este mai puțin convingătoare decât filmele anterioare, cred că suntem cu toții de acord că aceasta de fapt demonstrează că regizorul nu a rămas fără inspirație, înca este încrezător și mai are multe de spus în cinematografie. Violent și sângeros, așa cum ne-a obișnuit, Tarantino se inspiră din artele marțiale și creează un film captivant despre o „mireasă” ce-și caută răzbunare după ce a fost bătută și împușcată în cap, iar copilul încă nenăscut i-a fost furat, de către viitorul ei soț și grupul lui „Plutonul de Execuţie al Viperelor”.
"Bineînțeles că Kill Bill este un film violent. Însă e un film facut de Tarantino. Nu te duci la un concert Metallica si îi pui să dea muzica mai încet." - Tarantino
     Kill Bill Vol 2 - 2004 -  nu a fost atât de apreciat de către critici ca și primul film
     Sin City - 2005 - adaptarea romanelor grafice ale lui Frank Miller despre un oraș „întunecat” cu eroi atipici, bandiți și corupție, a fost regizat de Frank Miller și Robert Rodriguez, iar Tarantino a participat la realizarea filmului ca „special guest director".
    Grindhouse - 2007 - este un horror produs de Quentin Tarantino și Robert Rodriguez, un omagiu adus filmelor de categoria B. Este compus din doua lung-metraje: Death Proof (Tarantino) și Planet Terror (Rodriguez).
    Inglourious Basterds - 2009 - este unul dintre cele mai cotroversate filme ale regizorului, datorită felului în care se „joacă” cu istoria. Este vorba despre un grup de soldați evrei sub numele de „The Basterds” aleși pentru a răspândi frică prin uciderea cu brutalitate a naziștilor.


    P.S. Am trecut doar filmele regizate de Tarantino pentru ca dacă le-aș fi trecut și pe cele la care a colaborat ca scenarist sau producător, dar nu a contribui cu regia lista ar fi fost mult mai lungă.
Read more >>

luni, 26 martie 2012

NexT IFF 2012

          Între 28 martie și 1 aprilie, festivalul internațional de film Next aduce la București proiecții de scurtmetraje dar şi întâlniri şi discuţii cu nume importante din industria autohtonă şi internaţională a filmului. Seminariile Festivalului Internaţional de Film NexT sunt prezentate şi anul acesta de JTI şi vor avea loc la Café Verona Cărtureşti de pe 29 până pe 31 martie, iar intrarea este liberă. Programul festivalului – Cristi & Otto (filme realizate de Cristian Nemescu şi Andrei Toncu) – se va desfăşura atât în sala de cinema cât şi în locaţii neconvenţionale din Bucureşti. Filmele vor putea fi vizionate în cadrul a patru proiecţii care vor avea loc vineri, 30 martie şi sâmbătă, 31 martie. Proiecţia-eveniment Oscars Night va prezenta scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film în 2012 şi câştigătorul din 2011.
Mai multe informatii gasiti pe http://www.nextfilmfestival.ro/
Read more >>

duminică, 25 martie 2012

Valerie and her Week of Wonders


Guest Post pentru Scoala de Cinema

      Leapsa cinefila trimisa de Laura a fost un prilej foarte bun sa-mi mai amintesc filme pe care le uitasem. Un film care s-ar incadra foarte bine la categoria filme bune dar mai putin cunoscute este Valerie and her Week of Wonders (Valerie a týden divů).
     Valerie and Her Week of Wonders, este un film suprarealist din 1970, regizat de Jaromil Jireš si bazat pe romanul cu același nume scris de Vítězslav Nezval. Filmul combina elemente fantastice cu elemente horror intr-o poveste ce iti va aminti de basmele copilariei, dar intr-o varianta mult mai bizara, mai perversa si mai infricosetoare.
      Regizorul reuseste sa creeze o poveste imprevizibila intr-o atmosfera tulburatoare, in care sunt exploatate teme precum familia, religia si sexualitatea. Alegerea actritei Jaroslava Schallerova pentru rolul Valeriei este o alegere inteleapta, frumusetea ei neobisnuita ce denota inocenta este ideala pentru a evidentia estetic atmosfera ireala a filmului. 
      Valerie este la varsta la care incepe sa-si descopere sexualitatea, incepe sa descopere lumea din jurul ei. Fascinata, dar si infricosata, intotdeauna avand o privire inocenta, ea urmareste viata celor din jurul ei. 
Valerie are o pereche de cercei, ce par a avea un fel de putere magica, ei ii permit fetei sa vada lumea din jurul ei asa cum este ea, plina de lacomie, coruptie si devianta sexuala. Satul ei pare a fi plin de strigoi si dintr-o data ea este aruncata intr-o lume bizara, o lume ca de vis, plina de atrocitati si perversitati. Personaje ce se dovedesc a nu fi ceea ce par, oameni perversi, de la o bunica care vrea sa-i fure tineretea pana la preot care vrea sa-i „fure inocenta”, Valerie traieste o experienta ciudata in fata careia nu stie cum sa reactioneze.
      Un film pervers pe alocuri, scene ce insinueaza incest, dar si scene ce te infricoseaza, tot filmul este incarcat de simboluri ascunse. Situatiile sexuale la care Valerie este martora sunt un simbol al descoperirii propriei sexualitati, a unui pas important in maturizarea ei. Valerie este uimita, curioasa, infricosata, dar si atrasa de aceasta lume bizara pe care o descopera. Camera ei este alba in totalitate, ceea ce o face pe ea sa iese in evidenta in orice scena. Un mix de groaza, fantezie si erotism, este doar un vis ciudat sau o realitate mai bizara decat ar fi crezut vreodata? 
      Valerie and Her Week of Wonders este un film enigmatic, suprarealist, iar ceea ce este cu adevarat special este faptul ca-l poti privi din mai multe perspective. Fiecare persoana poate intelege altceva din experienta, rupta ca dintr-un vis, a Valeriei, ramane la latitudinea fiecaruia sa interpreteze ce a vazut si ce a descoperit in acest film, nici o parere nu poate fi gresita deoarece nimic nu este concret. 
      Vizual filmul este poetic si hipnotizant, simplu si ireal, iti da impresia ca este un labirint cu simbolui ascunse, ce asteapta sa fie descoperite si analizate. 
Coloana sonora este pe masura filmului, ajutand la crearea atmosferei de vis.
      Valerie and Her Week of Wonders ar putea fi descris, cel mai bine, ca un basm grotesc, senzual si incredibil de frumos vizual.


Read more >>

vineri, 23 martie 2012

Leapșa Cinefilă

Am primit, cu multă plăcere, leapșa cinefilă de la Laura (Cinemateca Trisk. O mana de ganduri). Leapșa a pornit de la Drd Emil Călinescu și nici un cinefil nu ar trebui să o rateze așa că o dau și eu mai departe către: AdinaPiratul Cinefil, Anibas, Adrian, Hannah Punk, Irina, Iulia și către toți iubitorii de film care vor să se alăture.
Filme străine:
1. Filmul preferat
Mi-ar fi imposibil să numesc doar un film preferat, o să mă opresc la 4, deși, și așa este destul de greu: One Flew Over the Cuckoo's Nest, 8 1/2, Stalker, 12 Angry Men 
Iar dacă ar fi să urmez exemplul Laurei și să le iau pe genuri, preferatele mele (în afara de cele enumerate mai sus) ar fi:
Animație: Mary and Max
Acțiune: Kill Bill
Dramă: The Godfather
Comedie: Black Cat, White Cat
Familie: Paper Moon
Istoric: Il Gattopardo
Mister: Mulholland Drive
SF: Brazil
Război: Schindler's List
Aventură: Seven Samurai
Crimă: Goodfellas, Pulp Fiction
Fantezie: El Labirinto del Fauno
Horror: The Shining
Sport: Raging Bull
Western: Il Buono, Il Brutto, Il Cattivo
Documentar: The Cove, The Kid Stays in the Picture
Film-Noir: Notorious
Muzical: Fiddler on the Roof
Biografic: Lawrence of Arabia
Romantic: Edward Scissorhands, Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain
Thriller: The Silence of The Lambs
2. Cel mai prost film văzut vreodată
Cred că este și mai greu decât să aleg filmul preferat, deoarece sunt atât de mult filme foarte proaste încât nu mi-ar ajunge o zi să le enumăr pe toate, dar o să-l aleg pe cel mai recent vizionat See No Evil
3. Cel mai bun 3D
Toy Story 3 (am o slăbiciune pentru seria Toy Story)
4. Cea mai mare dezamăgire
Rise of the Planet of the Apes
5. Ultimul film vizionat
Restless
6. Ce film necunoscut ai recomanda (3 opțiuni) 
Neko z Alenky (Alice) - cea mai originala versiune Alice in Wonderland, după cum am mai spus și în articolul anterior
Cria Cuervos - obligatoriu de văzut
Quien Puede Matar A Un Nino 
Filme românești:
7. Filmul românesc preferat
Filantropica
8. Ce preferați: filmele dinainte de 89 sau cele actuale
Actuale, cu toate că în ultima vreme au început să mă obosească, nu mai aduc nimic nou, folosesc aceleași subiecte uzate, sper să se schimbe lucrul acesta înainte să-mi schimb eu părerea vis-a-vis de ceva ce admir foarte mult.
9. Cel mai slab film românesc
Nașa
10. Cinci filme românești pe care le-ai recomanda (în afara de preferat)
California Dreamin'
A Fost sau N-a Fost
Operațiunea „Monstrul”
Restul e Tăcere
Moromeții
11. Ultimul film românesc văzut
Loverboy (dezamăgitor)
Read more >>

miercuri, 21 martie 2012

Alice vs. Alice vs. .............. Alice

1903 - primul film Alice in Wonderland
Regie - Cecil Hepworth, Percy Stow
Alice - May Clark 
1910 
Regie - Edwin Stanton Porter
Alice - Gladys Hulette
1915 
Regie - W. W. Young 
Alice- Viola Savoy
1931 - primul film sonor Alice in Wonderland
Regie - Bud Pollard
Alice - Ruth Gilbert
1933 
Regie - Norman Z. McLeod
Alice - Charlotte Henry
1949 
Regie - Lou Bunin
Alice- Carol Marsh
1951 
Animația Disney este, probabil, cea mai cunoscuta adaptare a povestii 
Alice - Kathryn Beaumont 
1972 
Regie - William Sterling
Alice- Fiona Fullerton
1988 
Regie - Jan Svankmajer
Alice - Kristyna Kohoutova 
Varianta în stop-motion a lui Jan Svankmajer este cea mai originala varianta, este arta pura
1999 
Regie - Nick Willing
Alice - Tina Majorino
2010 
Regie - Tim Burton
Alice - Mia Wasikowska
O încercare a lui Tim Burton de a face o varianta originala (o continuare a poveștii), din păcate nu atât de reușită pe cât ar fi vrut el...sau noi


Care este preferata voastră?
Read more >>

luni, 19 martie 2012

La Vida De Los Peces


An: 2010

Regie: Matías Bize
Scenariu: Julio Rojas
               Matias Bize
Distribuție: Santiago Cabrera
                 Blanca Lewin
                 Antonia Zegers
    Cum este să te întorci acasă și să nu mai simți că este „acasă”? Cât de mult te poți schimba după ce ai stat atât de mult timp departe de locul de unde ai crescut și de oamenii cu care ai crescut? 
      Andres se întoarce în locul natal, Chile, pentru a încheia ultimele detalii legate de vânzarea casei înainte de a se stabili pentru totdeauna în Berlin, orașul în care a trăit în ultimii 10 ani. În timpul vizitei se reîntâlnește cu prietenii, ajunge la aniversarea unui prieten și redescoperă lumea pe care a uitat-o, pe care a lăsat-o în urma. Andres nu își mai găsește locul într-o lume din care a făcut parte pentru mult timp, acest lucru fiind sugerat și de faptul ca pe tot parcursul filmului el  încearcă să-și facă, cât mai repede, drum spre ieșire. Totul pare schimbat și în același timp la fel. Chiar dacă prietenii lui s-au căsătorit, au copii, în realitate parca nimic nu s-a schimbat, aceleași petreceri, aceleași tradiții. La aceasta petrecere Andres o regăsește și pe femeia pe care a iubit-o, Beatriz. Va fi aceasta regăsire un moment de cotitura în viata lui, un moment care îi va schimba viata pentru totdeauna?
      Matías Bize, pe lângă tema principala a filmului - distanta și felul în care ea schimbă oamenii și relațiile, atinge și tema invaziei virtualului în viețile oamenilor. Copiii se plâng că tatăl le interzice accesul la internet și la filmele XXX, chiar dacă el le vizionează cu regularitate, personajele critică rețelele de socializare, faptul cum intimitatea îti este invadata cu voia ta, dar în același timp susțin că de fapt niciunuia dintre „prietenii virtuali”, nu-i pasa cu adevarat de viața celorlalți. Andres, chiar spune la un moment dat că cineva ar putea posta ceva despre tine, fiind într-o situație penibilă, și nimănui nu i-ar pasa cu adevarat.
    La Vida De Los Peces, este un film plin de sentimente, de regrete, de sentimente din trecut ce se afișează cu ocazia întâlnirii, dar și de noi sentimente ce apar după aceasta seara si probabil vor rămâne pentru mult timp. Este un film pe care poți să-l apreciezi la adevărata valoare dacă ai o anumita maturitate sau ai avut o experiență asemănătoare, dacă te poți pune în pielea lui Andres și să-ți amintești cum te-ai simțit și tu când te-ai întors în locul în care ai copilărit și ai fost fericit, după prea mult timp, și nu reușeai să te identifici cu nimic, doar căutai „o ieșire”. Dacă nu ai trecut printr-o experiență de genul acesta nu-l poți aprecia decât tehnic, nu o să poți să înțelegi cu adevărat povestea, pentru că nu este un film în care se poate regăsi oricine, este un film despre o anumită situație pe care nu o trăiește oricine.
    Nu aș putea spune ca este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2010, dar cu siguranță nu este un film de evitat.



   
Read more >>

marți, 13 martie 2012

„Când Moartea spune o poveste....”

Hoțul de cărți - Markus Zusak
       Dacă o sa va spun că Hoțul de Cărți este o poveste ce se petrece în timpul celui de-a doilea razboi mondial probabil o să aveți aceeași reacție ca și a mea „m-am saturat de subiectul evrei - naziști, este un subiect ultra folosit, ce mai poți spune original?”. Cam rar mai găsești povești originale în ceea ce privește subiectul, dar dacă va spun că cea care ne povestește este chiar Moartea?...parcă v-am mai trezit interesul.
“Nu sunt violenta. Nu sunt razbunatoare. Sunt doar un rezultat”  

      Cartea este scrisă la persoana I, din perspectiva Morții, dar ceea ce este interesant, este ca, nu ne povesteste despre „ea”, ci despre o fetița Liesel, ”hoțul de cărți”. Este o poveste sincer, pura, o poveste ce te va atinge, nu pentru ca se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial și totul este tragic, ci pentru că te vei atașa de Lisel. Vei privi lumea prin ochii unei fetițe care are parte de prea multă tragedie în viata ei, dar care își găsește alinarea în cuvinte, care nu uită să râdă și nu se sfiește să plângă și care va crește și va evolua sub ochii tăi.
        Acțiunea se petrece în Germania nazistă. „Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată”. Liesel și fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului Munchen. Pe parcursul călătoriei fratele ei va muri, acesta fiind momentul când Moartea o observă pe Liesel. Lângă mormântul fratelui ei, Liesel găsește o care ascunsă în zăpadă, Manualul Groparului, prima ei carte furată. Ea va învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv și în curând, va fura și mai multe cărți. Liesel va începe o viață noua alături de părinții ei adoptivi, o viață grea datorită sărăciei și a războiului, dar va fi probabil cea mai frumoasă perioadă din viața ei. 
      În viziunea lui Mark Zusak moartea nu are o coasa, are sentimente, este melancolică și uneori cinică. „Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui fapt sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rau. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp. Totuși, ei au un lucru pe care îl invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul simț de a muri.” 
Într-o perioada foarte aglomerata pentru ea își face timp sa urmărească o fetiță dintr-un cartier sărac, de pe strada Himmel și să ne transmită și nouă o poveste ce a impresionat-o. 
„Imaginați-vă că zâmbiți după o palmă pe care ați primit-o peste față. Apoi gândiți-vă că faceți asta 24 de ore pe zi. Asta era ocupația de a ascunde un evreu.” 
     Recomand o carte despre un iubitor de cuvinte, pentru voi iubitorii de cuvinte. „Am urât cuvintele și le-am iubit, și sper că le-am orânduit bine”. Recunosc au fost și momente cand a fost poate puțin prea lacrimogena pentru gustul meu, dar sinceritatea cu care este scrisa m-a cucerit și m-a facut sa trec cu vederea anumite aspecte. Este o carte plina de emotie ce te va face să zâmbești dar te va și întrista.
Citatul meu preferat: “Sunt bantuita de oameni.”


Read more >>

vineri, 9 martie 2012

Top 10 - Filme 2011

10. Intouchables, o poveste dramatică transpusă cu umor, este un film despre prietenie, un film ce te cucerește prin optimism și sinceritate. Driss, un tână care a ieșit de curând din închisoare pentru furt apare la un interviu, însă fără nici o intenție de a se angaja, ci doar pentru colecta semnături pentru șomaj. Contrar intențiilor sale, el ajunge să fie angajat pentru a îngriji un bolnav, paralizat, foarte bogat. 
     Rundskop, poate fi considerat un debut de succes al regizorului Michael R. Roskam. Un film intens, tulburător și o performanță pe măsură, Rundskop spune povestea lui Jacky un dependent de steroizi și felul în care o întâmplare tragica din copilărie i-a schimbat viața. Filmul este pe alocuri mai confuz decât ar trebui, dar motivul pentru care l-am ales drept unul dintre cele mai bune filme ale anului este pentru faptul că Michael R. Roskam reușește să transmită, cu un film de debut, mai mult decât mulți regizori cu experiență și cu prea multe aprecieri.
  9Martha Marcy May Marlene, un debut de succes atât la capitolul regie, cât și interpretare. Un film tulburător, cu siguranță este unul dintre cele mai bune filme ale anului.
  8. Midnight in Paris, este filmul pe care l-ai putea vedea zi de zi și tot nu te-ai plictisi. Este remediul perfect al unei zile obositoare, este o evadare din monotonie.
  7. A Separation. Am apreciat întotdeauna filmele iraniene, dar mai mereu aveam impresia că sunt supraapreciate. Anul acesta însă toate aprecierile sunt pe bună dreptate, A Separațion este un film special, un film foarte bine realizat, ce și-a primit pe merit premiul pentru cel mai bun film străin. Este complet diferit de ceea ce s-a făcut până acum în cinematografia iraniană, este narativ și intens, într-un cuvânt excepțional.
  6. We Need To Talk About Kevin, un film excepțional ce te va „bântui” mult timp după vizionare.
  5. Hugo, este pentru mine cea mai plăcută surpriză a anului. Nu știam la ce să mă aștept când am auzit că Martin Scorsese o să facă un film pe care poate să-l privească și fiica sa de 12 ani, dar rezultatul a fost magic chiar și pentru noi, cei care am trecut de vârsta de 12 ani. Un tribut adus lui Melies, este un film care te rupe de realitate și te poartă într-o lume de vis, într-o lume din care nu vrei să te mai întorci. Un orfan în vârstă de 12 ani care trăieşte în zidurile gării din Paris şi are grijă de ceasurile mecanice ale acesteia, face o descoperire ce îi va schimba viața.
  4. The Artist, o întoarcere glorioasă în trecutul cinematografic, un film ce-și merită toate aprecierile.
  3. The Tree of Life = operă de artă.
  2. Drive, nu a primit nici o nominalizare la Oscar, f**k that, oricum filmul este mult prea stilat pentru gusturile lor.
  1. Melancholia. Chiar dacă nu a primit nici o atenție din partea Academiei, Melancholia este în opinia mea cel mai bun film al anului. Nici măcar nu pot să-l compar cu cel puțin jumătate dintre filmele nominalizate la Oscar pentru că nu există termen de comparație. 



Read more >>