sâmbătă, 11 iunie 2011

Dogville

Regizor: Lars Von Trier
Scenarist: Lars Von Trier
Distributie: Nicole Kidman, Paul Bettany, Patricia Clarkson, Jeremy Davies
An: 2003
Durata: 02:57
            Dogville este genul de film despre care nu ar trebui sa existe nici un comentariu, nici o analiza, nu trebuie sa stii nimic despre film inainte sa-l vezi, trebuie sa-i descoperi singur misterul, trebuie sa incerci singur sa-l intelegi pe Lars von Trier si alegerea lui in privinta modului de a ne prezenta naratiunea filmului, trebuie pur si simpul sa te lasi fascinat inca o data de ideile abstarcte ale regizorului care nu inceteaza sa ne uimesca cu fiecare film facut.
       Filmul prezinta experienta protagonistei, Grace, intr-un mic sat izolat, unde toti traiesc in armonie, toata lumea cunoaste pe toata lumea, si felul in care aceasta experienta ajunge sa-i schimbe perceptia despre lume. Grace ajunge in Dogville incercand sa se ascunde de niste gansteri si cu ajutorul unui locatar, toti sunt de acord sa o ajute in schimbul unor mici favoruri care pe parcurs cresc si fericirea lui Grace in acest sat se transforma intr-un cosmar. Dar in ce fel o schimba aceasta experienta pe Grace? Acest lucru reprezinta imprevizibilul filmului si magia lui Lars von Trier de a crea inca o data o poveste te lasa fara cuvinte, asupra careia iti este greu sa-ti formezi o parere.

Insa nu povestea este cea care te surprinde cel mai mult, ci felul in care este narata, alegerea regizorului de a o prezenta in cel mai „minimalist” mod cu putinta. Si daca stai sa te intrebi cum a avut bani de a o aduce pe Nicole Kidman in film dar nu a fost in stare sa-i ofere o mica locuinta inseamna ca nu-l cunosti pe Lars von Trier. Lucrand intr-un studio caruia nu-i amplseaza nici un decor special ci doar un plan schematic al unui sat regizorul demonstreaza cat de mult crede in inteligenta audientei, intr-un joc actoricesc impecabil. Prezentat ca o piesa de teatru, filmul este impartit in 9 capitole, avand atat un prolog cat si un epilog. Inca de la primele cadre se observa ca toata atentia regizorului este indreptata asupra personjelor, el creeand printr-un decor aproape inexistent si un joc excelent al actorilor, tipologii umane. Chiar si numele filmului, Dogville, este ales reprezentativ pentru oamenii ce locuiesc acolo, dar si o metafora asupra lumii.
Fiecare personaj reprezinta o tipologie umana si fiecare actor este ales special pentru a intrughipa acest personaj. Alegerea decorului, cum nu se poate mai subtil, demonstreaza increderea regizolrului in actori, lucru dovedit si de alegerea cadrelor, multe dintre ele fiind prim-planuri in care regizorul surprinde cu finete tipologia umana reprezentat de fiecare personaj in parte. Naratiunea este sustinuta de o voce de background care cu toate ca nu-si schimba intonatia pe tot parcursul filmului parca ne anunta inca de al inceput ca nimic nu e ceea ce pare in acest sat si ca oricand te poti astepta la orice.
Pe langa un bun joc al actorilor maiestria filmului este construita in primul rand de tot ceea ce inseamna Lars von Trier, de o idee abstarcta si neobisnuita, de imprevizibilul situatiei, de indrazneala de a prezenta o poveste intr-un decor aproape inexistent ajutat doar de actori si de priceprea lui in tot ceea ce insemana cadre si detalii care ne transmit esentialul filmului. Inca de la inceput planurile generale cu satul si locuitorii lui ne fac sa intelegem ca esta vorba de un mic sat uitat de lume, monoton dar care totusi nu este ceea ce pare, ceva te face sa te indoiesti de armonia in care traiesc oamenii. In momentul in care Grace apare in viata lor este clar ca ceva trebuie sa se schimbe, iar prim-planurile asupra fiecarui personaj in parte ne prezinta ceva din personalitatea ascunsa a personajului insa lasandu-ne o urma de mister. Fiecare dintre aceste detalii ne spun ca nimic din Dogville nu este ceea ce pare, ca oricand te astepti ca ceva sa se schimbe si cu toate astea felul in care filmul evolueaza te surprinde cu fiecare moment.
Dogville poate fi cu siguranta unul dintre cele mai remarcabile filme a lui Lars Von Trier.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu